O viata de caine....de lux

Vieti de sobolani
     media: 5.00 din 1 vot

Traim vieti de sobolani din cauza grijilor ca ne lipsesc banii,
Ne anturam cu tot felulul de golani si pierdem aiurea anii,
Boli si frig, insomnie, nopti fara somn visand gologanii.
Dimineata te trezesti, mananci si pleci, servici la opt treizeci,
In jur privirile sunt reci, o noua zi si te prefaci ca intelegi,
Te minti in gand “Sunt un om liber si fac ce vreau eu”.
E greu mereu, te consolezi cu gandul ca altii o duc mai greu,
Ordine in ganduri? Esti prea confuz. Esti epuizat fizic si psihic.
Un pasager in autobuz ca n-ai avut curaj sa iti asumi un risc.
Viata nu mai este cum ar trebuii sa fie iar totul devine blasfemie.
Lacrimi acide diluate in ocean sau puncte sihastre pe hartie.
Falsi idoli aplica pe noi tactici de dresura, ne privesc cu ura.
Minti luminate traiesc in cenzura iar strada asta este obscura.
In loc sa ne ofere un plus de energie printr-o gandire vie,
Suntem catalogati dupa etnie sau dupa cine face galagie,
Ca suflete oarbe, straini care traiesc pe lumea asta cu chirie,
Pierduti in alta galaxie, in cautarea Raiului pentru vecie,
Suflete crescute-n saracie, crescute in eterna insomnie,
Pasind prin viata in drumul spre sicrie, o viata traita in tragedie,
Compromisuri si pacate prin care banul devine singura magie,
Masti zambitoare sa para comedie dar totul este o trista parodie,
Trupuri fara suflet dezvolta obsesii create pe fond de depresii,
Societatea nu iarta nici o greseala, nimeni nu face concesii,
Selectie naturala, cei slabi dispar, sunt stersi cu buretele,
Cei care nu urca treptele ajung alungati, aruncati ca pietrele,
Cand limitate sunt cunostintele dramatice sunt consecintele,
Dispare puterea de a zambi distrugand bucuria de a trai.
Multe suflete de gheata pierdute intr-o lume acoperita de ceata,
O cortina groasa de griji material care distruge valorile morale,
Si transforma in metale pe oricine cauta drumuri spiritual,
Ca ai sau nu dreptate te abuzeaza militia si iti verifica dentitia,
Societate sinonima cu tranzitia, ucigasi in serie ca malnutritia,
Problemele ne macelaresc ca inchizitia pana atingem disparitia
Satan isi mareste jurisdictia, prin tentatii sa ne corupa conditia,
Asa este traditia in lumea in care a murit justitia odata cu ambitia,
Depasim inhibitia folosind ultimul glont, consumand toata munitia.
Avem griji, probleme antice ne sufoca prin proportii gigantice.
Uitam de noi. Cersim la porti inamice de frica schimbarii climatice.
Visam la Cornul Abundentei dar avem parte doar de foame
Visam la Pacea Mondiala dar oamenii au mainile-nclestate in arme
Visam la bunastare si fericire dar ne regasim destinele in drame
Suferim de orgoliu chiar daca purtam haine negre de doliu,
Cand vine vorba de victime avem portofoliu, ne marcam teritoriu,
Suferinta altora este un viciu, un drog dulce ce ne face deliciu.
Tristi, pesimisti, straini si indurerati, moartea ne face un serviciu.

  postat de sadu1 in 2012-01-16 01:31 | Arta 100% 1 comentarii

Ultimul zambet pe esafod
     media: 5.00 din 1 vot

Ultimul zambet pe esafod reuseste sa incalzeasca crudul ger,
Am scris ganduri cu sange dar din greseala le-am sters cu lacrimi de inger.
Sunt lucruri care le zic greu, nu imi deschid sufletul mereu,
Prefer sa umblu deghizat, sa vad lumea printr-un glob de sticla spart,
Distant de voi, plecat departe, astept clipa sa-mi joc ultima carte,
Naiv, credul sau bleg, destul de prost sa mai cred in vise realizate,
Sufletul zace in coma, anesteziat sau doarme dar refuza sa se destrame,
Luptam pentru pentru ce iubim, dar de multe ori ne grabim sa reusim,
Castele de nisip iar totul se destrama din senin si in final tot noi platim.
Sufletul ramane iar ca o foaie goala si plange de dor de cernela,
Inchis in el ca intr-o temnita se protejeaza de rani produse de penita,
Introveritit asteapta doar clipa optima sa invie simturi in fiinta,
Pana atunci astept in umbra,in asteptarea prazii imi ascut coltii,
Ascuns dupa masti ca robotii, in armonie cu fiarele noptii,
Nu ma las atins de emotii cand va vad neputinciosi ca idiotii,
Pun lacate in spatele portii, incercand sa evit jocurile mortii,
Ascuns dupa sarcasm si cuvinte, indiferenta si cinism cat cuprinde,
Bazeaza-te pe instinct caci o inima subjugata de minte te minte,
In filmul asta prost, in viata noastra si rolul trist te prinde,
Iar viata e cruda si scurta de tot cand ai cerinte de top,
Si te trezesti la pamant, adulmecand fiecare fir de praf ca un mop,
Iar viciile care te-au atras si uneori ti-a adus bucuria in glas,
Te-au departat pas de pas de viata calma si in abis te-a tras,
Si totul a fost doar un scurt popas, un fir praf pierdut in nisipul ars,
Evit greseli banale fiind copil retras decat ca altii: un adult fals!
Dansand cu vicii intr-un ritm de vals, evit sa imi pun mintea in impas ,
Desi de diavol vantu-mi poarta glasul transformat in jeratec,
Desi par static, avansez prin pustim ca un beduin fanatic,
Iar destinul meu mi-e scris in frunte, ascuns de pielea-n cute,
Pasarile sa m-asculte iar pasii mei sa ma poarta nu stiu unde,
Arid ca desertul fara apa, cu amintiri secate si gura uscata,
Pacate menite drumul sa-mi abata sa nu-mi vad viata indreptata.
Alb-negru sau colorata, viata mea e mereu o strada luminata,
Visez la clipa minunata, cand timpul trece repede ca o sageata,
Cand clopotele o sa bata iar heruvimi si serafimi o sa se-arate.

  postat de sadu1 in 2011-12-20 02:24 | Arta 100% 0 comentarii

Descompunere morala
     media: 5.00 din 3 voturi

Un gand pus pe foaie despre cum femeia privita ca pe un dar,
Transformare malefica, rani adanci si clipe rele ca intr-un cosmar
Comportamentul lor ne lasa un gust mult prea amar,
In dorinta lor de lux si pretentii, preocupate doar de cantar,
Pedapsa ideala e sa le pui chipul delicat sa arda pe jar,
Creaturi care dupa a mea parere sunt antrenate sa produca durere,
De zece la nastere apoi doar premiul intai si nu e barfa,
Cresc dubios, la nouasprezece ajung premium tarfa.
Sunt fete rele si fete bune, lasa lucrurile sa se-adune,
Nu scot nici un sunet sau spun lucrurilor pe nume,
Machiate, trucate, mai desenate ca nordice rune,
Cu un scop precis sa-si spuna numele-n sume,
Ca Inccubus sau Succubus daca vorbim de femei,
Periculoase pe calitati si stiu ca ce e al lor tu vrei,
Se injosesc pentru bijuterii si lenjerie de matase,
Pentru plimbari in masini de top sau blanuri luxoase,
Implanturi disgratioase,forme bombate,ulei pe coapse,
Monstrii hidosi de au nevoie de lumina slaba sa fie frumoase,
Scufite rosii si perverse cand vad privirea ochilor palizii ca ai lupului,
Se dezmiarda melancolic bazandu-se pe goliciunea trupului,
Cu mers incet si leganat ca o felina neagra pe-nserat,
Femei care calea ceea dreapta au abandonat cand la haine au renuntat,
Ca in proverb cand multi au venit cu sacul ca la pomul laudat,
Victime de buna voie, zeci de cazuri care mai de care mai mediatizat,
Care au luat si gol si sah si mat, pentru ca pe altii au lasat,
Sa le-ncolteasca ca pe un vanat, animalul pregatit pentru sacrificat,
Insemnate ca si vitele, catalogate, etichetate, batjocorite oricand,
O sa scapati doar cand de deasupra voastra o sa se arunce cu pamant,
Ati avut un vis mult prea inalt, v-ati vrut cocote de lux,
Si ati ajuns ca niste carpe, produceti doar hohote de ras!


  postat de sadu1 in 2011-11-21 06:51 | Arta 100% 0 comentarii

Privind spre viitor!
     media: 5.00 din 2 voturi

Din umbra privesc spre viitor cu inima hoinara,
Calcand pe flori firave ce-abia prind sa rasara,
Pietrele tac in nopti senine ca ochii mortilor,
Inchid in urma mea zavoarele portilor,
Nu sunt ce vreau sa fiu dar sunt exact ce pot,
Gandul se-ntoarce la painea calda sau marul copt,
Amintiri din cioburi si trairi de vremuri duse,
Flori uscate in gradina fericirilor apuse,
Suflet incercat, durere si iubire clocotesc amestecate,
Precum fulgerul ce strabate norul sa alunge dorul,
Cu ochii dusi pe fundul paharului de ceai fierbinte,
Increzator in ziua biruintei am pipait abisul suferintei,
Sunt un om viu care a stiut sa ascunda sub pleoape mila,
Pentru cine stie ce copila fragila sau debila,
Iar pentru mine plangeau in cer si ingerii si sfintii,
Pentru viscolul inimii si tortura mintii,
Dar cand mortii sunt asa departe nu mai gandi la zile apuse,
Uita umbrele ramase, nu mai privi in urma la suflete duse,
Privesc spre viitor cu zambetul pe buze,
Pornind la drum cu puterea a zeci de obuze,
Incepe primul pas din drumul meu spre stele,
De azi calc pe cadavre sa ajung printre ele!

  postat de sadu1 in 2011-09-25 04:41 | Arta 100% 1 comentarii

Sfert de secol - Privind spre viitor!
     media: 5.00 din 2 voturi

Privesc spre viitor cu ochii largi deschisi, in asteptarea unei stele cazatoare,
Legat in zale, fortat sa suport cum trec zilele lent, fara un strop de culoare, fara nici o raza de soare!
Ochii reci de gheata, sufletele calde ii ard, daca lasi afara sentimente, clar, devi slab!
Ganduri sparte de maluri inalte, intre stanci si soapte,e intuneric sau e noapte plina de ura?
Cati din voi mi-ati strans mana cu caldura? Cine cand s-a apropiat de mine n-a purtat armura?
Pierdut intr-o cascada de cuvinte fara inteles, merg incet, pe jos, in ploaie... ca n-am de ales,
Luptand sa trec peste probleme grele, sa trec de gratiile mintii mele cu succes.
Evit cat pot drumul drept, aleg o traiectorie pendulanta, intre liniste si debandada.
Privesc spre viitor cu ochii largi deschisi, incerc sa uit ca oamenii sunt cruzi, cu minciuni pe buze,
Cancer in vorbe, boli, febra si tuse, criminali morbizi ascunsi dupa temeri si scuze,
Pictati de un pictor sinistru in culori triste, rosu in privire insetati de succes, viata privita ca un pamflet
Perversiune si ignoranta, negru in cuget, cearcane mov sub ochii tristi si gri in suflet!
Vreau sa vad care au tupeu si care au doar curaj. Care sunt valeti, dame , regi si care’s asi?
Lucruri pe care in sufletul meu a trebuit sa le incui, macar pentru un moment as vrea sa le pot arata orcui
Multe intrebari trec repede. Care’s rezultatele? Care sunt regretele? Ce este nedreptatea?
Ziduri nu vezi aici, fiecare isi tine in el cetatea, doar zidul dintre noi ramane si acum te rog, alege-ti partea!
Cei slabi o sa ajunga pe esafod, cersind alinare divina, dar ingerii n-o sa mai vina,
Aripilile lor incarcate de rugina, roase de pacatele oamenilor, s-au rupt, mancate de rugina.

  postat de sadu1 in 2011-09-01 01:05 | Arta 100% 3 comentarii

Sfert de secol - Umbra copilariei
     media: 5.00 din 3 voturi

Am pornit la drum pur precum lumina, un copil cu scantei in ochi ce nu stia ce inseamna vina,
Cautand iubirea si stima, dar nu stiam sa lovesc, asa ca viata m-a lovit prima,
Si mi-a picurat negru in esenta mea pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta mea,
Sarutul lui Iuda l-am simtit prea des pe fata, in viata asta scurta si subtire ca o ata.
Cunostintele au devenit straini, serpi cu venin, sterpi ca un desert prin de ciulini si spini,
Evident ca n'aveam inca o minte matura doar spirit infinit si talent pentru literatura,
Miuta si bere in fata blocului, scandaluri de natura sa te imprastie de la fata locului,
Sirene de militie si salvare urland in noapte, oameni hotarati sa treaca la fapte,
Gandeam ca viata-i lenta dar acum ma sperii cand incep sa sterg numere din agenda,
Mi-e dor de scoala, de lapte cu scortisoara, de fluturi in cerneala, baietii de la scara,
Frate mai tii minte, eram doi pici pitici, atat de fericiti, cresteam pe la bunici.
Ce vremuri mai erau: seri de diafilm, povesti in ritm sublime,
Dar vrei, nu vrei , cresti si uiti de robotei, de ponei, de pupaza din tei, de soldatei,
Si ajungi adult, mut, carunt care a crescut bantuind nostalgic in trecut, pierdut demult.
Vise analizate pe rand, ca-I diferenta mare intre cine as vrea sa fiu si cine sunt,
Nu mai cred in povesti, povestea e clara, daca nu sunt interese, drumurile se separa,
Drumurile par drepte dar sunt serpentine, oamenii par loiali dar sunt caini, serpi pe tine,
Zilele sunt negre, intunecate, soarele’n nori, sta mereu in spate straluceste uneori,
25 de ani, sfert de secol, satul de minciuni, n-astept decat un cer albastru, satul de minciuni,
Concepte moderne complete, intre atatia oameni falsi, atatea marionete,
Fortate sa acepte ca legile sunt incorecte, mi-am luat inima in dinti, am plecat fara regrete,
Multi mi-au jurat ca le sunt ca un frate, dar cati la greu au stat cu mine spate-n spate?
Simpli trecatori ce au modele in viata, ce vor sa fie altcineva in fiecare dimineata.
Cat despre mine, inteleg totul perfect, de-asta doar unora le strang mana cu respect!

  postat de sadu1 in 2011-08-28 00:05 | Arta 100% 4 comentarii

Sfert de secol - Suflet de copil!
     media: 5.00 din 4 voturi

In viata regula a fost doar una: m-am intercut cu gluma, si-am castigat intodeauna,
Niciodata n-am avut idoli, m-asi fi simtit ridicol intr-un rol infim de discipol,
Mi-am dorit linistea, un armistitiu care sa aduca pacea, mi-am readus la viata ingerul,
Am uitat de ura si cat de greu se indura, am invatat sa urc munti, sa suport gerul,
In sfrarsit e vremea mea acum, o vreme buna, albastru senin precum e cerul,
Privind prin prisma celor 25 de ani, inca ma mai caut din priviri printre pustani,
Ar trebui sa fiu probabil mai responsabil, in cazul meu particular nu e prea valabil.
Sunt doar 1% din ce vreau si ce pot sa fiu dar inca sper la un paradis,
Permis de toti, promis de toti, visat de toti, dar de prea putin atins!
Analizand dintr-un unghi mort, privind spre viitor ca si cum viata ar fi un sport,
Nu pun stop ca repriza e departe de a se fi incheiat, mai am multe goluri de marcat.
Am trecut de greutati chiar daca uneori as vrea sa zic ca fara stres
Dar e exact invers, nu te-nvata nimeni sa treci peste hopuri,inveti din mers
N-am profesori,eu sunt profesor,daca vrei te meditez iau viata normal si uneori mi-o editez!
Gandind pervers dar zambind amabil, cunoscandu-ma mult prea capabil,
Sunt la fel, nu m-am potolit, ador amintirile cu voi in pat pe un cearceaf mototolit,
Ador amintirile cand se desfaceau sticle, cand se ciocneau pahare,
Muzica la maxim, distractie in toi, baietii erau veseli iar fetele naturale.
Arogante cu taranii in compartiment, ii luam la misto, ei o luau ca pe un compliment.
Merg iarna la munte, merg si la anu, daca n-am bani de schiuri ma dau cu celofanul.
Am iubit o fata si am tinut la unele, restul sunt retarde, nu mi-au inteles glume!
Gresind si facand belele, inca tintesc catre stele si o sa ajung printer ele!

  postat de sadu1 in 2011-08-27 01:08 | Arta 100% 2 comentarii

Vremea schimbarii!
     media: 5.00 din 3 voturi

Am incercat mereu sa fiu unic sau daca nu macar diferit,
In orasele noastre fantomatice ce odata le-am iubit,
Orasele pusti in care sufletele se ascund de priviri
Nopti fara luna, pline de capcane si dezamagiri,
Picaturi cad, furtuni vin si trec ca multe iubiri,
Iar timpul trece prea repede, nopti albe ca niste lebede,
Viata-i plina de hopuri, fara suprafete netede,
S-au dus zilele cand veneam obosit de la munca,
Dar timpul e prea scurt, refuza sa-mi ajunga,
Si trebuie sa ma abtin de la gafe, sa fiu atent in spate,
Sa nu se adune prea multe decizii proaste,
Caci orele trec si inca ma uit in gol
La filmul meu, in care am cel mai trist rol,
Iar visele se prabusesc ca un castel de nisip,
Sa le refac nu pot in nici un chip,
Norii cad, cad pe mine si nu mai rezist,
Vantul bate, marea plange, super trist,
Pe campul de lupta pe care ma bat sa pot sa raman pe-o cale,
Sa cada zidurile de carton ce ma tin legat de vise murdare
Crezand ca iubim o data'n viata, o singura iubire,
Atunci de ce suferim la orice despartire?
De ce ne simtim mai nervosi, mai multe slabiciuni?
Mai singuri pe plaiuri, mai vulnerabili la minciuni?
Deci joaca sansa, castiga sau pierzi, prinde visele,
Clipele si hibele si vinde-le, luminile stinge-le, cauta liniste!

  postat de sadu1 in 2011-08-22 16:56 | Arta 100% 0 comentarii

In asteptarea pasiunii!
     media: 5.00 din 3 voturi

Pasiune …
… oare ce inseamna?
… oare mai exista ?
Ma pun pe gandit pe tema asta si gandul imi zboara departe, multe idei imi vin in minte, idei ce se transforma in cuvinte.
Pasiunea exista cand mergem inainte pe drumuri cu sentimente ranite, inimi lovite, chiar daca nu mai suntem cei din’ainte.
Pasiunea exista cand trecem peste tot pentru ceva sfant, ca o tornado ce trece ravasind intregul pamant, bazandu-ne pe instinct, iubind un ideal sau un personaj distinct.
Pasiune este cand suntem gata sa murim pentru adevar si dreptate chiar daca ele nu exista in realitate, chiar daca trebuie sa mergem prea departe, sa lasam totul in spate fara sa ne gandim la pacate.
Pasiune era in ecoul vocii lui Iisus vorbind de dragoste discipolilor lui cu vorbe naturale, neinhibat in ganduri false sau artificiale, cu caldura ca raza de soare, clar ca luciul apei de mare.
Pasiunea e un semn de caracter, ca si bunul simt, prima oara o simti de la parinti, ca atunci cand intri-n groapa si cu pasiune astepti inverventia divina sa te scoata dar viata asta de fapt se-nvarte ca o roata si nu trebuie sa disperi daca atingi podeaua trimis de soarta caci doar cu multa pasiune nu lasi problemele sa te bata.
Pasiune? Cand singur pe teren minat joci fara echipa, cand castigi iubire si apoi faci risipa, cand inima iti tipa, cand prezentul relativ il traiesti clipa cu clipa.
Cand in sufletul tau e iarna doar pasiunea ii ofera hrana, ii vindeca o rana, e fenomenul straniu care aduce vara si face caldura sa rasara indiferent de vremea de afara facand durerea sa dispara.
Pasiune a fost cand am spus “Te iubesc” si credeam ca asa e bine iar apoi am luat decizii taind in carne vie, decizii ce dor si acum dar ranile nu ma afecteaza caci cel mai important pas e cel care urmeaza, pasul ce ne duce mai aproape de destin iar cu pasiune zambesc stiind ca o sa reusesc sa obtin ceea ce cautam de cand eram copil.
Pasiune va fi cand lucrurile o sa fie complicate in viata, cu nori pe cer de parca soarele nu mai are nici o speranta, cand totul pare un cosmar, un pahar plin de amar dar daca-l bem e cel mai dulce nectar dar pasional trebuie sa arunci toate mastile care le joci, sa-ti pui pe suflet copci, sa iti supui credinta la teste iar in final doar invingatorul zambeste.
Pasiune e cand scri veruri de placere, cand pui suflet in ele, amestec de metale grele si praf de stele, cand scri despre sange, rabdare si sudoare in ceea mai pasionala scrisoare, traind stari psihice schimbatoare.
Pasiunea se naste, creste si se stinge, lasand cenusa si jar, in asteptarea unei noi scantei!

  postat de sadu1 in 2011-06-19 15:20 | Arta 100% 0 comentarii

Eroii - specie pe cale de disparitie!
     media: 5.00 din 5 voturi

Cand auzim termenul de erou gandul ne zboara la o persoana care se distinge prin vitejie sau prin calitati morale inalte.
Citind prin istoria noastra ne putem lauda ca am avut mereu parte de eroi, exact in situatiile cand a fost nevoie de ei.
Caracterele puternice se vad in momentele dificile iar noi romanii se pare ca nu suntem scutiti de ele.
In ultimul timp n-am mai auzit nici un mare fapt de eroism, atentia fiind ocupata cu tot mai multi raufacatori si infractori dar acest lucru nu ma dezarmeaza stiind ca totul se bazeza pe notiunea de echilibru, conform In si Yang, asta insemnand ca ...acolo undeva.... eroii asteapta sa iasa la suprafata exact atunci cand o sa avem nevoie de ei. Poate eroii doar asteapta sa fie chemati sau inca considera ca nu e cazul sa apara. Daca traiam in Gotham City era totul simplu, aprindeam farul pe cerul intunecat si asteptam spre rezolvarea problemelor. Ca o ultima speranta a poporului inca regasim Biserica dar parca si aceasta si-a pierdut din stralucire. Fete cucernice si inalti clerici acuzati de numeroase scandaluri si astfel speranta noastra in oameni care trebuiau sa ne calauzesca pe o cale mai buna scade considerabil. Armata? Doar un instrument in mana ce detin puterea. De politicieni prefer sa nu aduc vorba pentru ca am pus primele ganduri incercand sa gasesc eroi nu sa vorbesc de marionete, oameni de carton sau caractere slabe.
Oare mai exista eroi? Eu cred ca da.... pentru ca fara eroi suntem doar oameni simpli lipsiti de idealuri.
Eroul apare din intamplare, fiind doar omul potrivit la locul potrivit.
In fiecare dintre noi asteapta un erou latent in asteptarea testului. Tine doar de noi sa fim eroi sau oameni comuni. Putem sa asistam la catastrofe fara sa miscam un deget dar sa nu uitam ca avem rezervate cele mai calde locuri din Infern celor ce in momente cruciale n-am schitat nici un semn.


  postat de sadu1 in 2011-02-04 20:33 | General 0 comentarii

Sari la pagina urmatoare >>


   
 
Powered by www.ablog.ro
X