O viata de caine....de lux

Sfert de secol - Umbra copilariei
     media: 5.00 din 4 voturi

Am pornit la drum pur precum lumina, un copil cu scantei in ochi ce nu stia ce inseamna vina,
Cautand iubirea si stima, dar nu stiam sa lovesc, asa ca viata m-a lovit prima,
Si mi-a picurat negru in esenta mea pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta mea,
Sarutul lui Iuda l-am simtit prea des pe fata, in viata asta scurta si subtire ca o ata.
Cunostintele au devenit straini, serpi cu venin, sterpi ca un desert prin de ciulini si spini,
Evident ca n'aveam inca o minte matura doar spirit infinit si talent pentru literatura,
Miuta si bere in fata blocului, scandaluri de natura sa te imprastie de la fata locului,
Sirene de militie si salvare urland in noapte, oameni hotarati sa treaca la fapte,
Gandeam ca viata-i lenta dar acum ma sperii cand incep sa sterg numere din agenda,
Mi-e dor de scoala, de lapte cu scortisoara, de fluturi in cerneala, baietii de la scara,
Frate mai tii minte, eram doi pici pitici, atat de fericiti, cresteam pe la bunici.
Ce vremuri mai erau: seri de diafilm, povesti in ritm sublime,
Dar vrei, nu vrei , cresti si uiti de robotei, de ponei, de pupaza din tei, de soldatei,
Si ajungi adult, mut, carunt care a crescut bantuind nostalgic in trecut, pierdut demult.
Vise analizate pe rand, ca-I diferenta mare intre cine as vrea sa fiu si cine sunt,
Nu mai cred in povesti, povestea e clara, daca nu sunt interese, drumurile se separa,
Drumurile par drepte dar sunt serpentine, oamenii par loiali dar sunt caini, serpi pe tine,
Zilele sunt negre, intunecate, soarele’n nori, sta mereu in spate straluceste uneori,
25 de ani, sfert de secol, satul de minciuni, n-astept decat un cer albastru, satul de minciuni,
Concepte moderne complete, intre atatia oameni falsi, atatea marionete,
Fortate sa acepte ca legile sunt incorecte, mi-am luat inima in dinti, am plecat fara regrete,
Multi mi-au jurat ca le sunt ca un frate, dar cati la greu au stat cu mine spate-n spate?
Simpli trecatori ce au modele in viata, ce vor sa fie altcineva in fiecare dimineata.
Cat despre mine, inteleg totul perfect, de-asta doar unora le strang mana cu respect!


Sfert de secol - Suflet de copil!
     media: 5.00 din 5 voturi

In viata regula a fost doar una: m-am intercut cu gluma, si-am castigat intodeauna,
Niciodata n-am avut idoli, m-asi fi simtit ridicol intr-un rol infim de discipol,
Mi-am dorit linistea, un armistitiu care sa aduca pacea, mi-am readus la viata ingerul,
Am uitat de ura si cat de greu se indura, am invatat sa urc munti, sa suport gerul,
In sfrarsit e vremea mea acum, o vreme buna, albastru senin precum e cerul,
Privind prin prisma celor 25 de ani, inca ma mai caut din priviri printre pustani,
Ar trebui sa fiu probabil mai responsabil, in cazul meu particular nu e prea valabil.
Sunt doar 1% din ce vreau si ce pot sa fiu dar inca sper la un paradis,
Permis de toti, promis de toti, visat de toti, dar de prea putin atins!
Analizand dintr-un unghi mort, privind spre viitor ca si cum viata ar fi un sport,
Nu pun stop ca repriza e departe de a se fi incheiat, mai am multe goluri de marcat.
Am trecut de greutati chiar daca uneori as vrea sa zic ca fara stres
Dar e exact invers, nu te-nvata nimeni sa treci peste hopuri,inveti din mers
N-am profesori,eu sunt profesor,daca vrei te meditez iau viata normal si uneori mi-o editez!
Gandind pervers dar zambind amabil, cunoscandu-ma mult prea capabil,
Sunt la fel, nu m-am potolit, ador amintirile cu voi in pat pe un cearceaf mototolit,
Ador amintirile cand se desfaceau sticle, cand se ciocneau pahare,
Muzica la maxim , distractie in toi, baietii erau veseli iar fetele naturale.
Arogante cu taranii in compartiment, ii luam la misto, ei o luau ca pe un compliment.
Merg iarna la munte, merg si la anu, daca n-am bani de schiuri ma dau cu celofanul.
Am iubit o fata si am tinut la unele, restul sunt retarde, nu mi-au inteles glume!
Gresind si facand belele, inca tintesc catre stele si o sa ajung printer ele!


Vremea schimbarii!
     media: 5.00 din 3 voturi

Am incercat mereu sa fiu unic sau daca nu macar diferit,
In orasele noastre fantomatice ce odata le-am iubit,
Orasele pusti in care sufletele se ascund de priviri
Nopti fara luna, pline de capcane si dezamagiri,
Picaturi cad, furtuni vin si trec ca multe iubiri,
Iar timpul trece prea repede, nopti albe ca niste lebede,
Viata-i plina de hopuri, fara suprafete netede,
S-au dus zilele cand veneam obosit de la munca,
Dar timpul e prea scurt, refuza sa-mi ajunga,
Si trebuie sa ma abtin de la gafe, sa fiu atent in spate,
Sa nu se adune prea multe decizii proaste,
Caci orele trec si inca ma uit in gol
La filmul meu, in care am cel mai trist rol,
Iar visele se prabusesc ca un castel de nisip,
Sa le refac nu pot in nici un chip,
Norii cad, cad pe mine si nu mai rezist,
Vantul bate, marea plange, super trist,
Pe campul de lupta pe care ma bat sa pot sa raman pe-o cale,
Sa cada zidurile de carton ce ma tin legat de vise murdare
Crezand ca iubim o data'n viata, o singura iubire,
Atunci de ce suferim la orice despartire?
De ce ne simtim mai nervosi, mai multe slabiciuni?
Mai singuri pe plaiuri, mai vulnerabili la minciuni?
Deci joaca sansa, castiga sau pierzi, prinde visele,
Clipele si hibele si vinde-le, luminile stinge-le, cauta liniste!



   
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare