O viata de caine....de lux

Ultimul zambet pe esafod
     media: 5.00 din 1 vot

Ultimul zambet pe esafod reuseste sa incalzeasca crudul ger,
Am scris ganduri cu sange dar din greseala le-am sters cu lacrimi de inger.
Sunt lucruri care le zic greu, nu imi deschid sufletul mereu,
Prefer sa umblu deghizat, sa vad lumea printr-un glob de sticla spart,
Distant de voi, plecat departe, astept clipa sa-mi joc ultima carte,
Naiv, credul sau bleg, destul de prost sa mai cred in vise realizate,
Sufletul zace in coma, anesteziat sau doarme dar refuza sa se destrame,
Luptam pentru pentru ce iubim, dar de multe ori ne grabim sa reusim,
Castele de nisip iar totul se destrama din senin si in final tot noi platim.
Sufletul ramane iar ca o foaie goala si plange de dor de cernela,
Inchis in el ca intr-o temnita se protejeaza de rani produse de penita,
Introveritit asteapta doar clipa optima sa invie simturi in fiinta,
Pana atunci astept in umbra,in asteptarea prazii imi ascut coltii,
Ascuns dupa masti ca robotii, in armonie cu fiarele noptii,
Nu ma las atins de emotii cand va vad neputinciosi ca idiotii,
Pun lacate in spatele portii, incercand sa evit jocurile mortii,
Ascuns dupa sarcasm si cuvinte, indiferenta si cinism cat cuprinde,
Bazeaza-te pe instinct caci o inima subjugata de minte te minte,
In filmul asta prost, in viata noastra si rolul trist te prinde,
Iar viata e cruda si scurta de tot cand ai cerinte de top,
Si te trezesti la pamant, adulmecand fiecare fir de praf ca un mop,
Iar viciile care te-au atras si uneori ti-a adus bucuria in glas,
Te-au departat pas de pas de viata calma si in abis te-a tras,
Si totul a fost doar un scurt popas, un fir praf pierdut in nisipul ars,
Evit greseli banale fiind copil retras decat ca altii: un adult fals!
Dansand cu vicii intr-un ritm de vals, evit sa imi pun mintea in impas ,
Desi de diavol vantu-mi poarta glasul transformat in jeratec,
Desi par static, avansez prin pustim ca un beduin fanatic,
Iar destinul meu mi-e scris in frunte, ascuns de pielea-n cute,
Pasarile sa m-asculte iar pasii mei sa ma poarta nu stiu unde,
Arid ca desertul fara apa, cu amintiri secate si gura uscata,
Pacate menite drumul sa-mi abata sa nu-mi vad viata indreptata.
Alb-negru sau colorata, viata mea e mereu o strada luminata,
Visez la clipa minunata, cand timpul trece repede ca o sageata,
Cand clopotele o sa bata iar heruvimi si serafimi o sa se-arate.



Comentarii

pe nenea asta il vad ciitnd pe gard de un an si ceva, aproape in fiecare zi. pe la 7.30 dimineata isi aseaza pernita, seara, cand trec inapoi, nu mai e. iarna bea ceai fierbinte. ironia e ca de fiecare data cand trec pe langa el incerc sa vad ce citeste, dar nu reusesc :(
de Tsuyoshi in data de 2012-02-17 23:05
eu pina acum l-am vazut ciintd mai ales pe o ladita intoarsa, pe linga taraba cu flori Nu e mereu prezent la datorie ,deci are si el dispozitii :) Vara, pe inserate, tot la taraba aia juca table (sau alt joc, nu stiu..)cu alte personaje sau statea la o vorba
de Zhokolatithaa in data de 2012-02-18 10:04
la aprobare
de Marina in data de 2013-01-29 04:58


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare