O viata de caine....de lux

Reqviem
     media: 5.00 din 6 voturi

Pe data de 11.XII.2008 in Galati, in zona Complexului Studentesc A.I.Cuza s-a petrecut o tragedie ce ne-a intristat pe toti. Dupe 4 ani in care am trecut impreuna peste multe lucruri si intamplari bune, dar si cateva rele a plecat dintr noi cineva foarte important pentru mine dar cred ca si pentru altii. Probabil ca multi o sa va aduceti aminte cu placere de ea si sper ca si pentru voi a insemnat macar 10% din ce a insemnat pentru mine.
Imi pare rau ca n-am apucat sa vedem impreuna Parisul sau Venezia.
Sufletul meu este si va ramane indurerat mult timp.
HALBA mea s-a dus, sper ca intr-un loc mai bun, sper ca in RAILUL Halbelor.
In omagiul ei pun si aceste poze ca sa vedeti ce fericiti eram impreuna si propun un moment de reculegere inainte de fiecare chef, bairam sau partida pe care o sa o tineti.
REQVIEM IN PACEM !!!!


Concluzii
     media: 5.00 din 9 voturi

A mai trecut un an, un an greu. Voi incerca cat mai obiectiv sa trasez cateva concluzii.
Am trecut prin prima sesiune din viata mea, am facut 5 ani de cand sunt arbitru, am facut multe.
Amintiri placute ..... sunt destule. Amintiri neplacute ..... la fel.
A fost un an tulbure ..... m-am pierdut de cateva ori ..... mi-a luat ceva timp ca sa ma regasesc.
Am schimbat medii, anturaje, prieteni .... uneori am ales bine, uneori am ales prost si stiu asta si mai grav e ca uneori alegerile sunt definitive. Uneori alege Dumnezeu.
Au fost zile in care m-am simtit sfasiat de durere, abandonat si singur ..... iar in acele clipe mi-am jurat sa nu mai repet aceleasi greseli si la anu' care vine.
Multi isi zic in prag de an nou tot felu' de aberatii gen "La anu' o sa fiu mai bun" , "la anu' o sa stau mai mult cu prietenii" , "la anu' o sa invat mai mult" sau "la anu' o sa daruiesc mai multe flori". Eu nu am zis asa ..... eu am zis ca .. de la anu' o sa fiu mai rau, o sa fiu mai rece, mult mai crud si bazat pe propiile interese. Am mai zis asa ... si n-am putut sa ma schimb. E una din ultimele incercari , am realizat ca pentru mine , singurul lucru care sa conteze, sa fiu EU. O sa fac mai multe pentru mine, o sa am mai multa grija de mine, o sa fiu indiferent cu altii. Schimbarea asta nu o sa se realizeze brusc ... ci treptat .... dar aceasta schimbare a inceput de mult in mine, plictisit de a fi refuzat la greu de "frati" si prieteni. Pe azi eu sunt punctul 1 .... iar punctul 2 va mai exista doar daca imi este mie util si am un avantaj din existenta lui.
Anul care a trecut mi-a aratat ce multi au incercat sa imi arate de ceva timp .... nimeni nu face nimic pentru nimeni fara sa aiba un obiectiv ascuns.
Ii rog pe cei ce cred ca nu vor mai reusii sa ma suporte sa nu incerce sa ma inteleaga ..... nimeni nu a reusit cu adevarat si nici nu o sa reuseasca nimeni .... cred ca pentru ca ... nu voi lasa pe nimeni sa ma inteleaga.
A trecut un an in care ... la greu am primit o mana de ajutor de acolo de unde nici n-am indraznit sa cer si de unde nu ma asteptam niciodata sa primesc.
A trecut un an in care ... la greu n-am primit ajutor de la cei pe care i-am ajutat si speram sa imi fie aproape , cum le-am fost si eu aproape la greu. Mi-am deschis ochii si am realizat ca doar eu stiu ce e bine pentru mine.
Anul care a trecut a lasat urme greu de sters, oboseala, neliniste si a strans cu fiecare zi .... in mine cate o frimitura de ura.
Nu regret nimic din ce am facut, doar ce asi fi putut sa mai fac si n-am facut. Am realizat, cam tarziu, dar mai bine decat niciodata, ca prietenia si iubirea sunt termeni relativi.
Nimic nu a fost cum a parut , nimic nu este ceea ce pare si nimic nu va mai fi cum a fost.
Din secunda 1 a noului an , EU , cel diferit fata de cum am fost nu v-a mai fi cum vor altii chiar cu riscul de a pierde.
Si "a pierde" este ceva relativ. Nu mai am ce pierde, am doar de castigat.
Dupa ani de zile in care ce a scris Charles Dickens in " Great Expectations " a constituit un fel de motto, "We are what we are , people don't change" a devenit ceva expirat si lipsit de valoare, ajungand sa fie inlocuit cu "Vremurile se schimba si noi odata cu ele"


Pe tren
     media: 4.75 din 8 voturi

Am fost aproape sa scap trenul. Am fost obligat sa alerg 400-500 de metri dar am reusit sa prind ultimul vagon. Nu erau locuri in compartiment si am stat pe hol cu doua tanti. Usile se deschideau de nebune de la vant si nici nu mai stiu de cate ori le-am inchis. Am impartit o portocala cu ele, am vorbit, mi-au mai povestit despre ele,despre grijile si problemele lor, despre copiii lor de care vorbeau cu atata placere si mandrie incat m-au facut sa ma gandesc la clipa cand o sa fiu si eu tata.
La Faurei s-au mai eliberat din locuri si am gasit si eu o canapea sa stau. Pe usa la compartiment intra o veveritza la vreo 20 de ani, simpaticutza, cu doua gentutze si mai in spate o baba. Un tip mai in fatza ii zice lu' pustoaica aia "E un loc liber aici", aia aproba, ii da gentutzele sa le puna sus iar apoi se intoarce la baba si zice "Hai mamaie, hai sa te pup ca eu cobor" si baba o pupa si se aseaza langa tipul saritor. Pur si simplu l-a crizat pe bietul om, cred ca i-a facut dunga pe creier, i-a vorbit numai de boli, morti, sfarsitul lumii si alte subiecte total neinteresante pentru un tanar ca el.
In lateral unu care a urcat in mai devreme incerca sa se bage in seama cu una, ii povestea, ii facea shmecherii cu numere, ghicitori, bancuri. Si a inceput tata sa toarne ala din el, in timp ce mai baga cate un dop din berea care o avea la el.
Cica se ducea la Bucuresti sa se vada cu o tipa Natalia, ca i-a dat asta odata un pliant prin Braila, i-a luat numarul, a sunat-o dupa o luna, au mai vorbit dar ca boul, si-a vandut telefonul si avea numarul tipei in agenda telefonului. Si n-a mai auzit de ia nimic. Dar mai ceva ca la "Din Dragoste Bre" l-a sunat veveritza asta ucrainianca care era studenta la Bucuresti acum, dar l-a sunat dupa un an. De atunci, zice el, vorbesc mai rau ca aia insuratzi, ca si-a luat si cosmote sa vorbeasca cu maimutza, ca ... a vazut-o pe HiCinci si i-a placut mult cum arata, ca .... vorbeste cu ea si pe mess si s-au hotarat si ei sa se vada.
Am ajuns in Buzau, trebuie sa cobor, dar m-am amuzat.
M-am amuzat, dar nu de el, de situatiile prin care a trecut. Pentru tipul ala ... am tot repectul, are curajul sa isi urmareasca visul, si vorbea cu atata pasiune, cu daruire, incat ma rog pentru el sa se gaseasca cu fata si sa fie fericiti. Daca eram mai trecut prin viatza si putin mai in varsta asi fi putut sa spun ca .... imi amintea de mine cand eram tanar.
Inca sunt oameni pentru care speranta moare ultima si viata e o aventura, care trebuie traita. Sunt oameni pentru care copii sunt singura satisfactie printre atatea necazuri. Sunt oameni intre oameni, doar ca nu toti avem ochiii sa-i vedem pe aceia mai diferiti si mai speciali.


Back in time
     media: 4.33 din 6 voturi

In plina sesiune am gasit timp sa ma comport cum asi fi vrut eu, ca un copil fara griji, fara obligatii, fara stres. A fost una din cele mai bune zile a le mele, foarte placuta pe care sigur o sa mi-o amintesc peste ani. Am mers pe faleza sa vedem Dunarea. M-am asezat pe trepte la 1 metru de apa si am privit-o. Valurile se spargeau usor in pietrele de la mal, cu un sunet lin si repetat, mirosul apei si vantul lin m-am calmat si m-au facut sa uit de tot. Pe apa cristalina pescarusii pluteau in sir ca niste mici perle albe pe un voal de matase neagra. Apa avea o culoare albastru inchis, poate si datorita lumii palide a coltului de luna ce lumina slab. Apa era asa de calma, offf... si mirosul de apa si pescarusii care zburau pe deasupra si planau apoi in apa, ce superb. Pe celalalt mal licareau luminiile din Tulcea. Linistea apei mai era tulburata destul de rar de cate un vapor sau barca. M-am asezat pe o piatra asezata putin in interiorul apei si am stat acolo, am lasat briza sa ma cuprinda. Mi-a facut dor de mare, de soare, de nisipul fin. Mi-e dor de vara. Am mers apoi inca vreo 2-3 km spre turnul de televiziune, de pe care se vede tot Galatiul. Pe drum ne-am urcat pe statuii, am intrat printre fiarele contorsionate ce vreau sa semnifice arta, am ras de cei ce faceau noaptea joging pe faleza. Am stat iar vre-o ora sa mai privesc apa calma , care la randul ei ma calmeaza. Am urcat extraordinar de multe scari (mici, mici ...dar multe) si am plecat spre casa. Ne-am oprit intr-un imens parculet. Ne-am dat in toate tipurile de leagane, incluziv in cele in care deabia incapeam. Am incercat si balansoarele, titirezu si chiar si micile animale cu arc, pe care le calaresti. Radeam si eu de mine, eram comic. Ne-am plimbat pe strazi, ne-am facut o provizie de multe, multe pungi de pufuleti si biscuiti. Le-am devorat usor, la un film de groaza pana s-au terminat si am observat ca toata lumea a adormit. Ziua dedicata copilului din mine sa apropiat de sfarsit. E ora 6 AM si trebuie sa invat si eu... in 3 ore am examen.


Parazit
     media: 5.00 din 7 voturi

O vorba populara spunea "Se'ntoarce roata" ..... si asa si este.
Lumea cu care imi petrec majoritatea timpului, ma refer aici la cei care au dat de bine, a cam uitat de sprijinul pe care le-au avut mereu de la mine.
Am decis sa fac pe parazitul, doar sa vad cine ma accepta asa.
Familia m-a aceptat ... logic ... acasa sunt mereu un parazit ... dorm, mananc, stau, dorm, mananc.
"Fratii" mei de distractie si voie buna nu au avut nevoie de mai mult de 5 -10 minute ca sa imi bage cele mai idioate motive pentru care nu pot sa petreaca timpul lor cu mine, acum cand nu mai prezint interes.
Am fost cu Dan, Adrian si inca unu' la Troske ( care lucreaza ca pizzar la NEW PIZZA si stie meserie jale). Ne-a oferit moca 2 pizza, care culmea au fost delicioase. Apoi am baut in Crama 2 cofere de vin alb din cinstea lu' Adrian. Si ne-am mai plimbat putin prin Buzaul calmat pana la refuz de frigul extrem. Plimbarea a avut rol de revenire la parametrii psihici si fizici optimi.
Am descoperit ca pot sa ma simpt bine si fara sa cheltui bani, in situatia asta si asa nu aveam de loc.
Situatii ca asta te fac sa te gandesti daca ierarhia prietenilor tai e corecta.


The right choice
     media: 4.20 din 5 voturi

Uneori .... intram pe un drum nou si necunoscut ..... ceatza groasa si frica de necunoscut ne poate impiedica sa pasim .... dar observam ca ... la fiecare pas facut pe acest nou drum ....negura groasa se ridica treptat .
Nu putem stii niciodata ce se afla la capatul unui drum nou fara sa parcurgem cativa pasi. Unele drumuri sunt mai scurte, altele mai lungi , mai anevoioase si pline de peripeti. Pe acestea din urma le prefer eu si le ador necunoscutul si misterul ce il contin la fiecare pas inainte. Orice pas ma poate aduce in fata unei prapastii adanci sau in fata unor imense cufere cu bogatii. Ele pot si doar amagiri sau obstacole ce ne impiedica sa ajungem la capatul drumului sau pot fi chiar capatul drumului. Da....este posibil ca un drum sa se termine la fel de brusc cum a inceput....fara nici o alta oportunitate de a il continua si atunci vom fi nevoiti sa ne intoarcem inapoi...spre cea mai apropiata rascruce de drumuri. In cazurile astea ne gandim " Oare n-am ales un drum gresit?" .... dar nu v-om stii niciodata ....poate a fost doar o lectie ce a trebuit sa o invatzam si sa trecem peste ea. Daca nu trecem peste ea....in mod sigur ne vom lovi din nou cu aceasta problema, poate la infinit .... pana v-om avea puterea sa trecem peste ea.
Dar nici drumurile astea nu ma atrag. Drumul care ma atrage este unul lung .... in care este necesara multa vointa si multa inventivitate ..... drumul pe care trebuie sa improvizezi cand dai de ceva nou. Singurul obstacol este frica si lipsa de curaj si uneori naivitatea. Precum in constructia unei casa ... baza este elementul de baza ... asa si pe drumul vietii ....primii pasii sunt cei mai importanti. Si multi nu ajung la capatul drumului, si asat este la fel de grav cum ai lasa o casa fara acoperis.
Omul invata pe parcurs .... pune caramida langa caramida....ridica ziduri....ridica ....dar in final .....constructia e gresita ... dar in punctul acesta ... e prea tarziu pentru a mai putea indrepta ceva.
Aveti grija de drum alegeti ..... sa nu fie prea scurt si prea usor, riscati sa il terminati prea curand si sa ma imbatraneasca plictiseala dar sa nu fie nici drumul altuia ... ca sa va fie prea greu de ajuns la capat.
Uneori un drum se termina cu altul .... dar trebuie sa avem grija sa nu ajungem acolo unde nimeni nu va mai ajunge vreodata si sa ne imbatraneasca singuratatea.


Tristete
     media: 5.00 din 2 voturi

Sunt trist, azi sunt foarte trist.
Realizez ca mi-e dor de copilaria mea, de clipele ce au trecut..... mi-e dor de viata mea.
Stau si ma gandesc cum a fost inainte, cum eram o mare familie, petreceam clipe placute, fericite.
Si ma gandesc....m-am schimbat eu, sau ....oare ...s-au schimbat ei
Ma gandesc ca ne-am schimbat toti.
Ma gandesc si ma tot gandesc, si fie ca gandurile mele sa se amestece la fel cum un leagan ma leagana pe mine.
Ma gandesc ca si cainii se cearta si realizaz ca unii si-au gasit refugiu in ura si bautura.
Poate gandesc prea mult.


Sanatate
     media: 5.00 din 3 voturi

Eram in gara si asteptam trenul. Vad un caine vai de steaua lui si ii dau 2 mici din geanta, ii mananca cu pofta si se aseaza langa mine, la 1-2 metrii. Imi zici "Uite saracu' cum simpte o fapta buna si cum cere un alint, ca si omul"
Din pasajul subteran se aude un sunet sec, lovituri de fier in ciment, un batranel cu baston urca scarile. Se uita la mine , singura persoana de pe tot peronul si zice "Buna seara!" si ma intreaba de trenul de 8 si 16 si ii explic clar ca nu circula in week end si il sfatuiesc sa stea sa vina sageata si sa vorbeasca cu nasul, poate il ia si pe el, il servesc cu un mic si o gura de vin si zice "Sanatate!" si ii ofer un loc langa mine. Imi zice ca ii e frica sa stea noaptea in gara ca s-au mai luat odata de el niste "porumbei carbonizatzii". Incepem sa vorbim si imi zice ca el a fost lacatus si ca are o pensie amarata de 3 milioane jumate si ca e nemultzumit de cum merg lucrurile in tzara. Si zice "La inceput au fost uriasii, au dansat si-au facut treaba si au plecat, au venit piticii si....ei la fel, si apoi am venit noi, si ...nici noi nu o sa stapanim pamantul, o sa plecam si noi, dar Dumnezeu nu intoarce foaia asa de odata, ci treptat, da in noi boli, cutremure, incendii, furtunii si cand o fi cazul da un potop ceva". Vine trenul si vorbesc la ultimul vagon cu nasu, care era femeie si o intreb daca se poate pana la Braila ptr un nene si zice ca da.
Urcam si trenul pleca. Batranelul imi zice ca mai are 10 mii, ii dau eu 100 sa dea. Vine nashica dar refuza banii si zice ca nu are timp de glume, k totzi avem parintii si sa stea linistit. Fericit, batranul zice "Mai sunt si oamenii", si incepe sa imi povesteasca unde a lucrat, cum a fost viata lui, ca acum e cu a 2-a sotie cu care are o fata de 18 ani si ca mai are una de 40 cu prima cu care a trait 15 ani de vis si 5 de infern, dupa ca a intrat gelozia in casa. A inceput sa zica cat de grav bolnav e, ca simpte cum se duce in jos, il cheama "magnetu' ala mare", ca "am 15 cioturi pe coloana, si l-am intrebat pe doctor, domule doctor dar mai bine aveam doar 2 ..pe frunte sa pot sa impung", a avut in 92 pareza pe stanga si a ramas cu o mana beteaga ptr ca i s-a spart un vas la cap si i-a inundat jumate de creier. Si a continuat " Stiu ca necazurile nu pica pe buturugi, pica pe oameni". A avut ulcer la 39 de ani si un blocaj la plior si s-a luat dupa toti nebunii si a baut ceai de pelin, gaz, benzina, a mancat frunze de aloe si miere de albine dar pana la urma s-a operat. Mai nou a aflat ca are si pietre la rinichi si ca trebuie sa se pregateasca de operatie si a zis "ce o vrea Stapanul, daca am ajuns la capatul ghemului, asta este". Mi-a mai zis "Eu cand am dreptate, il iau si pe Dumnezeu de barba sura". In discutzia noastra s-a bagat si nashica care ne-a mai tzinut ceva lectii despre copii, familie si libertate. Vocea a anuntzat ca urmeaza Braila. L-am ajutat pe nea Gica pana la usa si i-am cerut nr de telefon ca poate dak stau mai mult in Braila am sa-l vizitez. Mi-a zis iar "Sanatate!" si multe urari de bine. L-am ajutat sa coboare din tren si pana la Galati am analizat atent fiecare vorba care mi-a zis-o, trecuse prin multe si stia multe. Un singur lucru m-a mirat ....... ca ....... n-am plans...desi am vrut




   
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare