O viata de caine....de lux

Apocalipsa se apropie
     media: 3.07 din 14 voturi

Cronica unei senilitati premature - Partea a XI-a - Apocalipsa se apropie

Imi repet in gand mereu scopul meu pe aceasta lumea, misiunea pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o, o Sodoma si Gomora moderna, una mondiala pentru a purifica lumea prin foc.
Sprijinul pe care "Ea" il are fata de mine pare tot mai mic, ca o flacara care se chinuie sa mai arda, ca o flacara care se va stinge in curand. Probabil ca ea a incetat sa mai creada in mine si asta ma doare.
Cum "Ea" este un dar de la Domnul ma gandesc ca misiunea ei s-a terminat, ca ea trebuia sa imi dea putere doar pana voi incepe Apocalipsa, pe care o voi continua singur, si poate ca si ea trebuie sa fie supusa purificarii prin foc. Imi amintesc Versetul 1,3 din Apocalipsa: "Ferice de cine citeste, si de cei ce asculta cuvintele acestei proorocii, si pazesc lucrurile scrise în ea! Caci vremea este aproape!". Tresar cand realizez, versetul 1,3, din nou 13, cifra contorversata. 13 este numarul compus din 1+3, adica 4 , 4 elemente, 4 puncte cardinale, 4 aripi ale mortii, cele 13 trepte ale vietii la egipteni, unde a 13-a era nemurirea, dar si partea negativa, cei 12 apostoli la Cina ceea de taina carora li-sa alaturat al 13-lea, Iuda, care l-a tradat pe Iisus, numarul 13 este Moartea in Kabbala. Viata mea s-a invartit in jurul acestui numar.
In noua Apocalipsa ce o voi porni, cei ce vor privi inapoi nu se vor mai transforma in stane de piatra ci in cenusa, pentru ca purificarea pornita de mine reprezinta furia dezlantuita a naturii, o natura care nu mai suporta omul rau, pe care o sa il extermine realizand vointa lui Dumnezeu. Dar oamenii buni si drepti? Ce se va intampla cu ei? In mintea mea isi face loc dialogul lui Avraam cu Dumnezeu, cand Domnul i-a zis ca daca va gasi in mijlocul cetatii cincizeci de oameni drepti va ierta turma, iar Avraam a tot scazut numarul pana a ajuns la zece oameni buni si Dumnezeu a zis ca nu va nimici cetatea daca va gasi acest numar de oameni buni. Ce a urmat stim cu totii, in cele doua cetati nu au fost nici macar zece oameni buni si ambele au fost mistuite. Incep sa interpretez semnele prezise in Biblie: "Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie invesmantat cu soarele si luna era la picoarele ei si pe cap purta o cununa din douasprezece stele, Si era insarcinata si striga, chinuindu-se si muncindu-se ca sa nasca. Si alt semn s-a aratat in cer: iata un balaur mare, rosu, avand 7 capete si 10 coarne, si pe capetele lui, sapte cununi imparatesti iar coada lui tira a treia parte din stelele cerului si le-a aruncat pe pamint. Si balaurul statu inaintea femeii, care era sa nasca, pentru ca sa inghita copilul, cind il va naste." Nu reuseam sa leg nimic, pana cand intr-o zi am vazut steagul Uniunii Europene, cu ele doisprezece stele pe fondul albastru precum cerul, Europa care, la urma urmei, este o femeie, ceea de care s-a indragostit insusi Zeus. Copilul nascut de Europa zilelor noastre este chiar aceasta uniune care incearca o globalizare, o singura aglomerare de oameni, vorbind mai multe limbi si impartindu-si pacatele intre ei si in minte imi vine alta strafulgerare "Desfrinata cea mare numita Babilon, umbla beata de singe ca o fiara cu sapte capete si cu zece coarne, Acestia au un singur cuget si puterea si stapinirea lor o dau fiarei. Apele pe care le-ai vazut si deasupra carora sade Desfrinata, sunt popoare si gloate si neamuri si limbi." Asta se incearca acum, un nou Babilon, desfranarea ceea mai mare.
Semnele sunt foarte clare ca totul se apropie de final, Apocalipsa se apropie, iar eu voi fi Mana Domnului, Mana care va porni furia.


Ifeanyichukwu
     media: 4.73 din 11 voturi

Cronica - Partea a X-a - Ifeanyichukwu

Am primit cadou o statueta africana. Ea mi-a daruit-o. Cred ca s-a straduit mult sa o gaseasca, e ceva deosebit, din abanos, lucratura manuala, si e inscriptionat, se vede ca din cutit "Ifeanyichukwu".
Am primit-o cu ocazia zilei mele, ce curios pe acest 13 iunie se intampla totul, incepand cu nasterea mea. Azi am implinit 34 de ani, 7 ani de cand am plecat de la "Clinica" si 4 ani de cand am cunoscut-o pe Ea. Ma ingrozesc aceste coincidente dar in acelasi timp ma fac sa astept oricare zi de 13 iunie cu mare interes. Acest cadou nu a facut decat sa imi aminteasca misiunea mea de purificare a lumii prin puterea lui Dumnezeu si sa imi redea increderea si forta pentru aceasta misiune, care trebuie sa conduca spre o Sodoma si Gomora moderna, mi-a intarit credinta deoarece "Ifeanyichukwu" inseamna "Nimic nu e imposibil cu Dumnezeu", fiind mai mult un semn care sa imi aminteasca ca El este tot acolo si are grija de mine si se preocupa ca misiunea mea pe pamant sa fie un succes. De 7 ani am facut tot posibilul pentru ca Binele sa se propage, am ajutat multi oameni, copii, batrani, toti cei care aveau nevoie de ajutor sau sa fie readusi pe drumul cel drept. Oboseala parca s-a asternut pe trupul meu, dar o oboseala .. de batranete. Sa fiu oare prea batran pentru aceasta misiune sau doar e o faza de moment. Gandul imi zboara la raul si durerea care se imprastie peste tot, la natura ce sufera si are nevoie de ajutor. Chiar si pamantul plange sub atata suferinta. Ma scutur si alung aceste ganduri. Nu o sa cedez, am nevoie doar de putina odihna, de un somn bun, in asteptarea Somnului Etern. Pana la urma ... nimic nu e imposibil cu Dumnezeu.


Atingerea naturii in sufletul gol
     media: 5.00 din 17 voturi

Cronica - Partea a IX-a -
Atingerea naturii in sufletul gol

E ora 3 si zapada asternuta afara ma cheama sa o simt, sa ma joc cu ea, sa imi alinte pielea, si asta fac.
Ma plimb pe strazile pusti la aceasta ora tarzie in noapte, dar orasul impodobit pentru sarbatori alunga tristetea noptii, fulgii cad lin, zapada framata zgomotos sub fiecare pas al meu, dar tot odata face fiecare pas, un pas catre necunoscut poate pe o instabila capcana lucioasa de gheata.
Pe zapada asternuta se vad doar urme de caini care au trecut mai devreme pe aici si urmele mele, pe care vantul si ceilalti fulgi, care vin in urma celor deja cazuti le acoprea repede, asa si cu ingerii, dupa cei cazuti vin altii, pentru a le sterge urmele. Ma face sa ma gandesc cum omul distruge natura, iar natura distruge urmele omului, e ca un perpetum mobile. Vantul poarta fulgii, iar eu ma bucur pentru fiecare fulg care imi intra in ochi, care mi se topeste pe obraz sau imi alinta buzele. Parca sub aceast alb total nici frigul nu mai e asa de groaznic, parca Dumnezeu binecuvanteaza lumea cu mult calm si multa liniste prin aceasta zapada. Mi-amintesc de copilarie, cat de simplu era sa ma joc, sa dorm sa ma bucur, oare noi oamenii, ce piedem odata cu maturizarea de dispare aceea liniste copilareasca. Nu stiu ce dar in mod sigur pierdem ceva, ceva cu nu vom mai regasi vreodata.
Am sufletul calm, si asta e bine. Natura va fi mereu veriga de legatura a omului cu Dumnezeu.


Lacrimi de inger
     media: 5.00 din 16 voturi

Cronica - Partea a VIII-a - Lacrimi de inger

Timp de 6 ani si ceva m-am bucurat de viata frumoasa pe care mi-a dat-o Dumnezeu, m-am bucurat de fiecare fapta buna facuta si pentru fiecare suflet indreptat spre Lumina.
Mi-am gasit pe cineva cu care sa imi impart viata, pe "Ea", pe care stiu ca Domnul mi-a trimis-o pentru a imi intarii credinta in el si a imi bandaja ranile sufletesti, "Ea" fiind fiinta care de mai bine de 3 ani ma alinta si ma ajuta.
Dumnezeu mi se arata aproape zilnic in vis, sub forma unei lumini atat de puternice si orbitoare si transmite prin mine mesajele lui pentru lume.
De cateva saptamani am cunoscut o alta femeie, cu chip de inger, si ochii care radiau de fericire si bunatare, ochii... pe care nu voi putea niciodata sa ii uit.
La inceput am privit-o ca pe un test, ca o dorinta pe care trebuie sa o stapanesc, dar cum Dumnezeu nu mi-a aratat in nici un fel impotriva relatiei noastre ... lucrurile au avansat.
Intr-una din zile, dupa cateva sticle de vin, am ajuns la pat cu ea. Mi-a parut rau intr-un fel caci le iubeam pe amundoua. M-am intrebat daca am gresit ceva, L-am intrebat daca L-am suparat, dar n-am primit nici un raspuns dar am simtit o ezitare.
Cand m-am dus la baie, m-am uitat in oglinda, am vrut sa imi asez o suvita rebela, iar fara sa ating deloc gatul, crucea de onix daruita de "Ea" s-a desprins de la gat. Cubuletele mici de onix au picat in chiuveta, rotindu-se acolo, precum intr-un vartej iar crucea... crucea a picat in picioare, si s-a crapat in doua.
Un fior mi-a trecut pe spate si pentru o clipa am inlemnit, m-am gandit ca e un semn, dar am sperat sa fie o intamplare.
Desi pana acum nu am primit nici un semn negativ de la El, m-am gandit ca ceea ce fac este imoral si am decis sa o uit pe cealalta, si sa ma dedic doar vietii mele din ultimii sase ani, sa ma dedic misiunii mele de a schimba lumea, sa o iubesc doar pe "Ea" si pe Dumnezeu, dar sa imi iubesc si semenii, apropiatii dar si necunoscutii, care, acolo undeva au nevoie de ajutor. Doamne ajuta-ma si sustine-ma sa fac totul cat mai bine.


Drumul spre lumina e lung
     media: 5.00 din 12 voturi

Cronica - Partea a VII-a - Drumul spre lumina e lung

A trecut ceva timp, cam un an de cand am ajuns sa am un somn linistit.
Ma trezesc mereu bine dispus , vesel, plin de viata si de puterea lui Dumnezeu.
A trecut ceva timp de cand singurul meu scop pe aceasta lume e sa ajut oamenii si sa-i indrept sper lumina, spre Imparatia Domnului.
Puterea divina ce imi curge acum prin vene, pulseaza mai puternic decat puterea Sceptrului, sau puterea pe care mi-o dadeau vocile. M-a ajutat sa trec peste socul de a fi parasit de voci, m-a ajutat sa imi revin si m-a ajutat sa imi gasesc o cale si un scop.
A trecut ceva timp de cand pentru mine conta doar sa fiu eu bine, acum conteaza sa ajut pe altii. Si ma simt bine atunci cand ajut.
Dumnezeu mi-a intins o mana de ajutor atunci cand nici macar Umbrele nu m-au vrut. Mi-a dat o sansa, mai mult .... m-a obligat sa accept ajutorul lui. Ma bucur ca a ales el pentru mine. A ales bine. Asa am ajuns mesagerul Lui pe Pamant. Voia lui este transmisa prin mine. Iar eu sunt legatura dintre cele doua lumi pe care El le are sub protectie. O sa imi indeplinesc misiunea si o sa ajung alaturi de el in lumea de sus, in Imparatia Ingerilor.
Secunda cu secunda, minut cu minut, ore in sir, 24 din 24, 7 zile pe saptamana, 12 luni pe an .... eu traiesc doar pentru a face bine si a convinge lumea ca Dumnezeu e acolo si nu ii v-a parasii niciodata. Multi inca se indoiesc de acest lucru, s-au indoit din todeauna sau forte la fel de puternice ca cele pe care le-am primit, dar aflate in slujba Raului vor sa le creeze alta conceptie despre lume , viata si credinta.
Eu ma lupt pentru salvarea tuturor sufletelor.
Stiu ca lupta mea abia incepe, iar greul nici macar nu a inceput, adevaratele batalii nu se vor da doar pe Pamant, in lumea fizica ci si in sufletele oamenilor, inclusiv in sufletul meu, dar sunt mai pregatit ca niciodata


Trecutul ingroapa greseala
     media: 5.00 din 9 voturi

Cronica - Partea a VI-a - Trecutul ingroapa greseala

Inca n-am reusit sa trec peste socul orei 5. Ma trezesc zilnic la acea ora blestemata. Ma trezesc transpirat, speriat ... dar de ceva timp nu se mai intampla nimic la aceasta ora. Beau un pahar de apa, iau un calmant si un somnifer si dorm in continuare.
Ma simt mai bine de cand sunt doar EU. Cred ca tratamentul de la clinica era nociv in loc sa ne ajute, cred ca cei de acolo nici nu ne vreau sanatosi sau afara. Am multe intrebari si prea putine raspunsuri. Incerc sa imi gasesc un scop in viata, dar cred ca stiu, imi voi dedica viata incercand sa ii ajut pe ceilalti, stiu ca nu voi schimba lumea dar macar pot incerca. Daca eu ajut 2 persoane, iar ele la randul lor ajuta alte 2 persoane, pot crea un efect in lant care va schimba lumea. Imi surade idea ca voi incerca sa schimb lumea. Lumea imi stie povestea. Sunt subiectul de ras, de batjocora si de barfa al unor membrii din comunitate. Unii ma urasc doar pentru faptul ca am fost internat intr-o clinica pentru persoanele cu probleme psihice. Eu ii iert. Dumnezem m-a invatat sa iert, si El m-a iertat pe mine. Prin sangele meu curge vointa Sa iar pe umerii mei sta o povara grea, misiunea de a face din lumea mea o lume mai buna.
Prin arderea pacatelor sper sa am puterea acum sa ard la randul meu pacatele altora si cu timpul sper sa gasesc si alti misionari ca mine si aceasta idee de schimbare a lumii sa prinda forma. Trecutul ingroapa incep greseala iar timpul prinde glas, parca masurand din compas, se scade din ce este si ramane doar ce a fost.


Purificare
     media: 5.00 din 8 voturi

Cronica - Partea a V-a - Iertarea

Nu vreau sa dorm .... astept aceea ora blestemata. Ma gandesc cum suna acest "EU", tot nu m-am obisnuit, suna straniu. E aproape ora 5 dar nu am somn.... vreau sa fiu sigur.. ... si tot astept. Mai e 1 minut ...este ora 4,59 si sper ca lucrurile sa decurga cum vreau eu. Ma afund in gandire si nu simpt timpul cum trece, e deja dupamiaza si ..... si..... vocile n-au venit .... chiar m-au parasit .... n-au intarziat niciodata..nici macar o singura secunda... e clar .... de azi voi fi numai EU. Din nou timpul parca zboara si nu observ cum noaptea ma invaluie din nou. Daca nici azi nu primesc nici un semn de la Stapan sau de la voci este clar .... m-au parasit...am intrat in dizgratie pentru decizia mea de a parasii Clinica.
Ma cuprinde iar starea de meditatie .... daca Stapanul si vocile erau doar la Clinica? Daca n-au fost niciodata? Daca doar cineva a vrut sa ma faca sa cred asta? A trecut de mult de ora 5 si n-am primit nici un semn. Sunt singur.... pentru prima data in viata ma simt liber cu adevarat.. Din trupul meu a disparut frica si teama si nu mai simt acea sete nebuna de putere care ma impingea nebuneste spre pacat. Nu mai simt cum sangele imi lua foc de fiecare data cand Stapanul ma chema, nu mai simt atractia Sceptrului, poate ca am devenit un om normal, poate am fost mereu un om normal. Ma bucur ca l-am regasit pe Dumnezeu. Ma bucur ca m-am regasit pe mine si sper sa ca sufletul meu sa nu se mai piarda niciodata. Nu vreau sa mai fiu supus iar chinurilor ce le-am suportat atatia ani. Am sufletul purificat si asa vreau sa ramana, pentru totdeauna, spre eternitate.


Iertarea pacatelor
     media: 5.00 din 5 voturi

Cronica - Partea a IV -a - Iertarea pacatelor

E ora 5 A.M. Vocile ne trezesc. Suntem hotarate sa plecam din celula, dar pentru asta va trebuii sa ii convingem ca noi nu mai avem nimic. Cerem sa fim supusi testulor. Ne duc intr-o camera alba luminata placut. Dupa o cortina niste voci ne intereaba:
- Ce mai faceti?
Intelegem capcana si raspundem sec: Care noi? Ca sunt singur in camera asta.
- Vocile ti-au zis sa raspunzi asa?
Nu intram in jocul si raspundem la fel de evaziv: Care voci ..... Nu mai le aud......Au plecat...de mult ..... si ma intrebam de ce nu va dati seama ca n-am nimic .... si asa m-am hotarat sa va zic eu.
- Atunci trebuie sa va supun la niste teste
Le raspundem la fel de calmi si speram sa ii pacalim: Sunt bucuros sa fac orice test, dar va rog, nu mai va adresati la plural, ma faceti sa ma simt ciudat, imi amintiti de chinurile groaznice prin care am trecut.
Ne duc apoi intr-o sala plina cu desene ciudate, dar putina putere a Sceptrului care mai trece prin mine ma ajuta sa aleg cele mai bune optiuni. Ne aseaza pe un scaun si ne pune sa asteptam, vocile vor sa vorbeasca cu mine dar stim totusi ca suntem urmariti si ni se asteapta ceea mai mica greseala, nu le raspundem. Dupa 5-6 ore de asteptare primim raspunsul, putem pleca.
Mi-am semnat actul de externare. Azi .... 13 iunie... aceiasi data in care m-am nascut, aceiasi data in care am fost inchis. Acum 3 decade mi-am pierdut libertatea spirituala fiind inchis intr-un corp fizic iar azi mi-am recapatat libertatea fizica... e un pas inainte.
Marea usa de metal se deschide si lumina exteriorului ne inunda.....pasim in exterior si mergem fara orizont. Realizez ca .... in acel dialog am avut dreptate, chiar am ramas numai eu, vocile nu mai sunt, nu le mai aud, sa fie adevarat? Imi vine greu sa ma simt doar EU, sa zis EU, ma obisnuisem cu acel NOI , placut si protector. Ma simt ca o fantoma fara suflet ce se plimba, si se plimba. Ajung in fata unuei constructii impunatoare, e o biserica, si il regasesc pe Dumnezeu, El a lipsit atata timp din sufletul meu si ii fac o promisiune:
"Doamne, ma bucur ca te-am regasit, si cred ca tu mi-ai indreptat pasii catre tine, stiu ca alesesem un drum gresit, dar acum am realizat asta, imi pare rau ca nu am realizat ca aceea cale pe care o urmam era gresita cu mult timp un urma , cand primele persoane mi-au zis, dar jur ca voi incerca sa fiu o fiinta mai buna, de care sa nu iti para rau ca ai readus-o pe drumul cel bun, si care nu v-a mai calca stramb de acum inainte. Amin"
Simt o mana calda pe umar iar creierul imi este inundat de un miros dulce de mir si tamaie. Pacatele mi-au fost iertate.


Timpul nu mai are rabdare
     media: 5.00 din 5 voturi

Cronica - partea a III-a - Timpul nu mai are rabdare

Plecati, plecati dracusorilor, lasati-ma. Va implor sa plecati. Lasati-ma in pace. E ora 5 A.M. Vocile isi fac simtita prezenta si ii alunga. A fost un moment de slabiciune. Suntem mirati cum de au permis vocile sau Stapanul sa ne atace. Sceptrul era prea departe sa ii sperie. Dar ce vreau demonii de la noi? E prima data cand se intampla asa ceva. Aceste momente de slabiciune sunt tot mai dese si ne sperie cate odata, fie ca Stapanul, Sceptrul si Vocile sunt prea slabe si nu mai pot sa ne protejeze sau ele au lasat intentionat demonii sa ne atace. Cred ca Stapanul i-a lasat, a vrut sa ne sperie pentru Vocea pe care am lasat-o sa plece. Realizam ca Stapanul ne simte si aceste ganduri. Nu ne ascundem, vrem sa stie ca noi suntem la fel ca el, realizeam cum stau lucrurile si prevestim faptele ce urmeaza. Vocile au dreptate, Stapanul e in noi. E prima data cand vrem sa iesim din celula. O sa le cerem sa ne lasa sa plecam. O sa le cerem asta chiar acum, vrem libertate, corpul acesta are nevoie de libertate. Timpul nu mai are rabdare si fiecare picatura de sange vrea sa realizeze ceva grandios, nu sa stea inchisa intr-o celula, la un ospiciu oarecare, ne indeamna spre maretie ... sa fim Salvatorul sau Antichristul.


Fantomele trecutului
     media: 5.00 din 5 voturi

Cronica - partea a II-a - Fantomele trecutului

E ora 5 A.M. Vocile ne-au trezit din nou, exact aceiasi ora, acelasi minut, aceiasi secunda. Traiesc acesat cosmar de ceva ani si realizez ca vocile nu dorm. In noaptea asta am avut voie sa visam. Ne era dor sa visam, si am visat. Cica eram copil, un pustan, eram in aceasi celula in care imi traiesc acuma mizerabila existenta, cu 4 fete tinere, fiecare cu parul si culoare trupului diferita si ma gandesc ca aceasta a fost un semn pe care eu nu l-am inteles, ne-am batut cu confettii, am spart baloane colorate, ne-am desenat trupurile cu vopsele obtinute din plante, a fost ceva frumos dar atat de ireal. Vocile ne scot din starea care ne-a cuprins si ne incarca cu energie. Ne hotararm sa plecam. In timp ce ne schimbam observam stranii desene pe pielea noastra. Cand au aparut? Seamana exact cu cele din vis, seamana prea mult, adica sunt exact aceleasi si ne face sa ne gandim ca poate n-a fost vis. Stapanul ne zice sa uitam de desene, ne vor folosi vreodata. Incercam sa analizam fiecare vorba a Stapanului, el stie totul si trebuie ascultat. Sceptrul Puterii e plin de viata si de energie, radiaza, si noi radiem la randul nostru prin el. Incepem sa ne gandim. Azi noapte .... noi am visat, sau aia era realitatea. Poate acum viseam, poate nu.....poate sunt 2 realitati, simtim ca innebunim, e o dilema prea mare pentru noi. Aceasta dilema simtim ca il supara pe Stapan. Un fior ne trece prin tot trupul, Sceptrul ne-a dat multa energie, dar diferita, foarte diferita, vedem totul cu alti ochi, totul pare lugubru, cauzator de moarte. Nici n-am obserat ca a venit noaptea si cerul este inchis, negru, aducator de molimi, boli, foamete si moarte prevestind parca cei 4 cavaleri ai Apocalipsei. O raza sinistra de lumina patrunde adanc in celula. Simtim o prezenta, o privire care ne ingheata sangele in vene, un fior rece. Ne uitam in spate si vedem o creatura mare si diforma, are un ras macabru. Suntem doar noi si cu el in celula. Ne-ar putea termina existenta intr-o secunda. Chiar ne-am dori, am ajunge mai aproape de Stapan. Nu se misca si ne lasa sa-l privim. Daca era pericol vocile ne-ar fi anuntat, sau Sceptrul, sau Stapanul, dar toti tac. Ii simt gandurile, e una din voci, a luat o forma fizica. Vrea sa plece. O lasam. Este inca o fantoma a trecutului ... o fantoma care acum libera... o sa ne bantuie prezentul si viitorul. Cum a putut sa prinda o forma fizica? Cum a fost lasata sa ia forma si cum i-a fost permis sa ma paraseasca? O sa primim raspunsuri doar cu trecerea timpului... sau nu.


Sari la pagina urmatoare >>


   
 
Powered by www.ablog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare